POETICA


Poezie fluture

Disting poezia
când subtextul umblă bezmetic
să mă târască de mână în catacombele involuate
din care se spune că poezia
îşi trage sângele
scurs printre dinţi odată cu frica şi ruşinea

gonesc autostrăzile sub faruri
rafinând drumuri roşii
pe aici trebuie, pe aici,
echilibrul tăiat şi tăiş de-a lungul
sensurilor în teze şi antiteze

da, sunt, mă întreb unde mi-am pierdut poezia
stuchită printre dinţi
ieri cineva spunea că a murit
la fel că byron lenin voiculescu primarul regina
de parcă erau toţi la fel

greşeala sare la pupitru
şi urlă urlă cu părul măciucă
cum să disting poeziaaaaaaaa ?
s-o trag de limbă afară din corp
după ce mi-a tocat visele la belle de nuit
eram, eram năucă sub pendulul bunicii
care scrisese 2-ă poeme goale pe dinăuntru

poezia pluteşte deasupra glasului funebru
ce îi anunţă opacitatea
varsă lacrimi negative din ochi albi
pleacă peste în 2-ă secole
când vom fi uitat destul ca să o luăm
de la capăt cu îmblânzirea scorpiei

cărţile vor ajunge la mal
românia literară dilema veche timpul
am citit că mizeria este un fluture.


original : Tim Danilin



- 1 -


Gâtul dintre cer şi pământ
De la prima clipă,
care era pătrată
şi scotea un zgomot
literă-vârf literă-vârf
rostogolindu-se către următoarea,
nu mai am amintiri.

a doua era senină

de la a treia a început
calvarul
pentru că era un număr estetic.

o oră şi două şi trei
mi le agăţ cercei
adunând tot mai multe coliere
pe gâtul dintre cer şi pământ.

Omorâţi-mă
după aceea începe…


original : ASHLEY WOOD

- 2 -


Crizată

E ziua mea în faţa oglinzii

crizată
sluţesc o boare de zâmbet

lângă vopseaua de păr
nu vreau şampanie

timpul pleacă
strâmbându-se la jgheaburile vremii

oaspeţii cântă la uşă...
copiii se ceartă civilizat-abundent
manâncă chiorâş

cu tortul pe tavă mă-mpiedic de mine

ce caută oamenii ăştia în ziua posomorâtă
când vreau să uit

în pofida mea


original :

- 3 -





ABUR DE TIMP


Antipastel

Aştept zăpezi aştept zăpezi
să-şi facă cuib,
în cuvioşia laşităţii toamnei
renaşterea curajului păsării hibernale

ciudate tenebre şuierătoare
stârnind pentru a ucide curcubeiele în faşă
se-aruncă pe la porţi scânteind pietrele
îngheţând suflarea ghirlande
lăsând câinii să le fie dor
de stăpânul milos

frumoşii zei fără răni de peste patul meu
varsă căuşele palmelor
peste trup se topesc fulgii de frig
logoreic timpul se scurge
nu tace nu tace nu tace decât ieri
cojirea minutelor se face rotund-sistematic
fără omisiuni sau neîndemânări
laminor al materiei perfecte
ce vine într-una fără întoarcere
un cer imploră să plutească spre cer

- 1 -


Coji de zile

Stropi de fluturi
preajma purificată
din mari aşezări de ploaie

de-oi rămâne aşa departe
fără foşnet
în oasele cicatrizate
îngrămădesc însingurarea
şi m-apuc să mor
c-an frescele cu coji de zile


original : Tem Danilin

www.flickr.com/photos/playingwithpsp/
- 2 -



De-aici începe neştiinţa

sunt degetele condamnate să-ţi-acopere faţa
sunt ţărmurile şerpuind lovite-golite de reflux
sunt mâlul de nisip în care crabii se ascund de lună
sunt cei nebuni şi liniştiţi
mirarea nu mă paşte
sunt capătul cuvântului
tare ca răcoarea

de-aici începe neştiinţa
apa perfidă prin care eşti văzut
fără să vezi
neinventatul

porţile tainei se trântesc în balamale

- 3 -


Nicăieri despre durată
Soarele înghiţind crânguri nevinovate
la răsărit moartea răsare înfrigurată
pe când fumul pieziş al spaimelor pâlpâie
candele de circumstanţă
nu învăţasem nicăeri despre durată
astfel treceam prin mai puţine anotimpuri
ce pot fi şi păsări

în ciuturile goale am cunoscut
umbra umedă
ca o amintire a vremurilor bune
pe atunci soarele avea unele
aventuri galante cu alte planete
şi îşi mai întorcea faţa de la noi

moartea soarelui
consecinţa nevăzutului spart
în turme de spaţii străluminate
înţeleptele păsări migratoare alături de zei
ce vor fi însemnând toate acestea
sfârşitul morţii naturale?


original : Jillian Tamaki

- 4 -


Pânza de abur

Merg sau doar patinez cu coada ochiului
din când în când
ucid curcubeiele vinovate de ploile false

m-am născut în prima zi a străluminării
mirările se rostogoleau vâscoase
din punctul massă-materie
unde începea totul
şi dumnezeu chiar

cenuşie monotonă umilă
o rugăciune anume
se despletea lent în toate cântările

oamenii vii sunt candele dureroase
pâlpâie pe dinăuntru prin suflet
pământuri deşarte se înşiră în paradis

zac îndărătul oglinzii pe pânza de-argint
cusută în aburul eclipsei de pleoape
sunt tainicul os al frunţii închegat
prin lege
două hemisfere prin care circulă
întrebările şi răspunsurile
sentimentele şi morala
lumina şi noaptea cea mai lungă din toate

răsuflările galaxiilor
plâng răsucesc trag întorc
în apele negre
nebunele opritele ornice

- 5 -


Poveste din lume

Se adună vremi trecute-pustii
nemaidând fiori feciorelnici măruntelor clipe
însingurarea se-îngrămădeşte spărgând adânc
într-o altă poveste din lume
cu bărbi toiege
cu cruci sabii
vinovate sunt degetele mele
că neuronii s-au împărţit în biserici noduroase
late stângace
şi eu scriu
cu bărbile toiege
cu crucile săbii

- 6 -


Să merg pe toate aş vrea

Peniţa care trebuie să mi se fi împărţit cu celelalte mărfuri
din cântecul ursitoarelor e şubredă
flori mirifice îşi întind ipotezele
să se îmbrace cu adevăr
domnişoara mea de mac
ecuaţiile mele sunt de la capul locului închise
ca şi matematica din Beethoven
precum voia lui grea
lapte de mamă
o cană cu o insulă transparentă în mijloc
deasupra măruntelor clipe
să merg pe toate aş vrea
mintea mea e sedusă
în legănare de bătrân încât să fie fericit
dincolo de verde de tânăr

- 7 -


Un obiect fără capăt

Vârsta cade precum o beznă între soare şi lună
se uită lung
se îndoaie fără excepţie înapoi
chiar mă chinuie ideea unde-o fi viitorul
s-a terminat ?
mă dor unghiile de strâmtoare
am dat cu limba de un obiect fără capăt
nu rămân urme şi mai ales nu este transparent
trag în piept miresme oxidate cu gura altcuiva
şi pare că nu ştie nimeni

cuvinte minuscule se dezbracă
se împrăştie moi
înnot
nu e cald nu e frig
e nimic e niciunde e nicicând
e totul
e nimeni
nu e lumină nu e întuneric


www.deviant.art

- 8 -Şi din nou...

Timpul suflă
Peste ţiglele roşii galbene-mai vechi
Şi turteşte casele

Plonjează de peste tot
liniar în lungul vieţii
şi dispare de unde venise...
de unde venise?

Viaţa sună în copita calului
încă de când fiorul iepei era
drumul zbătut
în cuie de potcoave

singular demers al timpului
(ce) se retrage
de fiecare dată când mor

- 9 -



Hit

În disperata căutare muzica învăluie,
se prelinge evanescentă
din încăperea pătată de umbre
pe uşă, afară, sub boltă, peste

cântăreţul ghemuit sub pupilă
goneşte armoniile sparte
tobele basul
chitara străpunsă
glasul sunetului suprem
şi noaptea adâncă din care
pleacă toate gândurile

Unde e marginea timpului...
astăzi e lună plină
să trăieşti până la sens
sau să rămâi înger?
să rămâi înger
înger
înger
îngeeeer!...

- 10 -



Echilibrul blestemului

Dacă îmi blestem zilele
se adună în popoare imense şi
se ascund,


prăpastia neduratei mă înghite hulpav
în vuiet de balaur cu măsele de lup
adesea roşii din nesomn,


braţele depărtate
bat clipa grăbită
să piară,


printre degete se scurg cuvintele fără chip
ca o boare de zei pe care nu pot păşi,
bipolar între blestem şi iubire mă uit împrejur,


tatooooos !


aşteptarea mi se urcă la cap
când am cea mai puţină nevoie de neliniştea
zilelor blestemate.

(21 02 2007)


- 11 -



Poezie verde

În mijlocul câmpului
singurul nuc,
istoveşte apa din cuiburile freatice
adormite uscate uitate băute
de peşti

crengile negre de umbră apleacă cerul
să se mai întunece
lângă magma soarelui orbitor
pe când un verde stânjenit curge subtil-neştiut
până la sensul pământului
unde nimic nu se pierde
totul se transformă în rămăşagul
dintre a înceta şi a continua
ca şi cum toate basmele ar fi adevărate
şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult...

Nucul rupt de furtună gândeşte iute
în cădere
la înainte de moarte ce-or fi ştiut frunzele.


original : tinypic.com

- 12 -



DESPRE ORICARE POSIBIL


Despre oricare posibil

Suntem miezul acestui
univers posibil?
a ţâşnit din noi
justificându-ne?

poate am fost conţinuţi
să exemplificăm
sentimentul setei de cunoaştere
a adevărului

jucători şi jucării ai sensului
de a fiinţa
după existenţă
după sinele care ne-a precedat

poate nu fiinţăm deloc niciunde
doar în visul
acelei întrupări de Adevăr
dormindu-şi odihna

poate că universul e un sertar
încuiat
pe care ne străduim
să-l rupem
din înăuntru.

(2004)


original : ASHLEY WOOD

- 1 -


Poezie trucată

Şşşşşşşşşhhhhhhhh....
waaaaaaaaaw
shiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit
lungă seara se desface morbid
curăţându-şi unghiile înfipte în carnea rebelă
porii gâtuiesc firele roşcate din târziul sub soare
Şşşşşşşşşşhhhhhhhh....
coboară aripile din încheieturi
adesea corpul văduvit de vise se încrustează în podea
mozaic de marmură scumpă unde nu se calcă
waaaaaaaaaaw
pântecul se răceşte de atâtea gânduri circulare
balansul pleacă în stânga nemişcării
şi iubirea se vinde pentru a câta oară
shiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit
lungă noaptea străpunsă de franjuri boreale
alunecă de partea cealaltă a lumii
unde omul nu a călcat niciodată şi nici nu s-a întors.
Sşşşşşşşşşşhhhhhhhhhhhhhh.....


original : Kerukov.ro

- 2 -


NICĂIERI ATÂTA URĂ


Nicăieri atâta ură

Niciodată n-am înţeles niciodată
ochiul care zboară deasupra pământului
nu se loveşte de gheţuri semeţe
nu doarme nu plânge nu oboseşte
observă
şi ne pedepseşte
amurgul nu învăţase nicăieri atâta ură
atâtea scări rupte şi cenuşă de cărţi
şi domuri uriaşe
mi-aş face un vapor
din hârtie
în portul inocenţei
să mă subţiez
şi să o iau de la început
cu un fior scurt

o rană deschisă poartă mereu margini
până trece


original : thon_01_z



Aud frica

Singurul nici atât de vis nici atât de ţipător de frig
era gândul
mai întâi şapte bărbaţi de vânt culegeau lichenii
uscaţi pe inimă când saprofite când alge

aridă,
dimineaţa împânzită cu ecuaţiile mele de umbre neroditoare

atâta vreme cât există oameni vii
scriu din mijloc
port inelul primului om
şi-l aud cum se roagă greu
aud frica



Vârcolaci

Ei se hrănesc din mine cu repeziciune
rândul meu s-a întrupat
să mă înveţe o noapte măcar
cum e lumea
O noapte ca o eclipsă de porţelan
în care umbra acoperă adevărul
o formă se lasă ascunsă
de trecerea pe dinainte

amurgul îmi tace îndărătnic
preajma se împrăştie
cade cortina


original : ASHLEY WOOD



Rugăciune


Un scurt fior tresare contemplarea
ca în întâia zi din lume
izbite sunt uşoarele biserici suprapuse
unde
în fiecare-n parte
rând pe rând
bezna destituie lumina

mysterion pogoară înfricarea
fruntea se frânge la pământ
genunchii dor
aşchii se-ascut din oase
râvnirile se încrucişează între ele
îşi pun aripile-miresme de răşină arsă

frumoase fără corp
se-înalţă dezlegate de stăpâni
cu sabia în cruce sparg marginile lumii
tatăl, sfântul duh şi fiul



Vai

Câteodată aripile de oţel bat
de-şi împreună deasupra vertebrelor
vârfurile
palizi în crisalida perforată de ceruri rotunde
oamenii clocotesc smeriţi rugăciuni
să fie apropierea de Niciodată-Văzutul
tot o pedeapsă?

pe andrelele stelelor nevertebrate
din fire de heliu
se croşetează linţolii foarte subţiri
pentru hamace
lumea următoare este compusă
din lene dantele şi bucurie perpetuă

hmmmm...



Văzusem sub călcâi

Ochiul călcâiului trebuia să sufere
absolvirea era un troc cu amurgul
niciodată în extaz
arc de crud albastru marin
prindea soarele sfârâind în apa botezului
pe unde nu umblasem?
adânciturile tălpilor se mai vedeau
departeee... printre galaxiile diforme
văzusem sub călcâi cele şapte ceruri
şi asta nu mi se poate ierta


original : ASHLEY WOOD


Brâie negre cu şnur


Destul de blândă predica bazarului
oameni şi mărfuri expuse la speculă
albi negri galbeni
scrântite limbi
fâşii
bucăţi de semne
destul de blândă predica bazarului
politically corect
trăim maldăr grămadă
locuim toate limbile din jur

dumnezeii plutesc la diverse etaje ale cerului
unde fiecare are amenajat un paradis pentru ai lui

blândă predica bazarului
fiţi cooperativi
iubiţi greşelile
nu vă învrăjbiţi

din culise vin femei şi bărbaţi
cu brâie negre cu şnur de grenade
şi se catapultează
cu toate că în paradis nu sunt locuri libere
ci îngeri


original : Jillian Tamacki



Dumnezeul din noi


nu s-a lăsat văzut
l-am rugat l-am alungat
nu s-a supărat nu s-a bucurat
Şi dacă trebuie un răspuns…
în fiecare unul e
născut şi muritor



Cruciadele

toate cruciadele s-au sfătuit în inimă
în inima mea veche
să te cucerească
să te apere de sângele năvală
să te ducă în Canaan
ţara sfântă
unde răstignită iubirea
a fost ciopârţită de vulturi
şi uscată la soare

să te spăl întâi în Marea Roşie
de toate îndoielile
apoi să-ţi curgă Iordanul
peste glezne

iubitul meu
cu nasul drept din osul frunţii
sprâncenele negre
deasupra ochilor lungi
cu pleoapele groase
în jur părul inele
coborâte la umeri
odată cu vorbele căzute în
coşul pieptului





DE DRAGOSTE


Acum este carnaval

La doi paşi de mine se lipesc de pleoape
în faguri de cuvinte hexagonale
promisiunile pe care le faci
când încă nu îţi pare rău de nimic
culoare lângă culoare lângă culoare lângă
va ploua fals mai târziu
dar încă nu vorbim despre asta
acum este carnaval
toate sentimentele deghizate
se dau ce nu sunt
umblă pe picioroange cu capul în nori
cât mai sus
cât mai profund
valsul planează între pereţii din calendar
a început un an nou
următoarea iubire...


original : Jillian Tamaki

- 1 -


Deasupra nu există

Speriaţi
de capătul nenăscutului dinspre noi
şi geometriei dindărăt
în inima noastră
iubire
putem ocoli viitorul
să lunece gros din artere stufoase
cum mierea albă-n lumină?

la capăt capăt
se cojeşte crucea de lemn castaniu
voia ta vândută -
deasupra nu există
şi-ar fi unicul drum dincolo de găleţi
goale
în cumpănă.

- 2 -


Eu neputinciosul...

Măcar de-aş avea fie şi minuscule
destule cuvinte
precum bezna umbre fără margini-contur
snop fedeleş să nu se împrăştie mânate
de roata soarelui

firea lucrurilor este alternativă
ziua urmează nopţii
cum şi iubirea iubirii
moartea naşterii

de m-o ţine în răsuflarea stelelor
sub voaluri plisate
iubita mea va fi un înger
desfăşurat în bolţi suprapuse

pătruns de eter vântul-văzduh
se destramă
eu neputinciosul îţi mângâi degetele.

- 3 -


Iubire nu va mai fi

Un copil proaspăt ridicat păşeşte cu talpa piciorului
plânsul unui mort

câte o singură pasăre se aşează lângă mine din apă
marea tăcută nu vede

amurgul scurs dintre stele
în care fluturii amuţesc de grija vântului

iubirea nu va fi decât un strop din mănăstirea
sfântă fără umbre

scriu de atâtea ori rostul acestor cuvinte minuscule
şi şterg

iubitul ascuns ridică laş pereţii din umăr
fără uşi fără ferestre

atâta timp cât există o ploaie
n-ar fi unicul drum spre adâncimile lui

ridicată din noapte măcar de-aş avea odihna
pledului de brumă uitat fără remuşcări
pradă luminii
sufletul logodit îţi tace-îndărătnic.


original : Detlev Foth

- 4 -



Iubirea trece prin suflet

Dulce la umeri îmbrăcată în mări de răcoare
iubirea trece prin suflet zeiţa cu lance
aş vrea să găsesc un vultur
să soarbă o dată doar
un cerc
să scriu din jurul ei
melancolii private
să urce la mine
înghiţind lacul fără fund
de dimineaţă bine
deosebit de verde
doar Tatăl Nostru să mă ştie.


original : ASHLEY WOOD

- 5 -


Mă lepăd

plouă tâmpit plouă plouă tâmpit
de s-a ascuns iubitul în poem
iubit-ul începe şi se termină aleator
mă uit vindicativ
promit să nu se mai întâmple
mă lepăd de toate pornirile
ca pasările migratoare spre ţările calde
şi câte şi mai câte
după care dorm
şi dimineaţa vine altfel.


original : Jillian Tamaki

- 6 -


Mireasmă de fluturi

Lătrând fluturi nocturni se pierdeau în
rugăciunile teilor cu umerii goi
şi atât de asimetrici
port pe dosul palmei
sfaturi înţelepte de păsări
după ce au întâlnit moartea cu gură de porţelan
plină cu multă mireasmă de fluturi
colţul ierbii viu se aude cum crapă
senin.

- 7 -


Vreme bună

Şterg curat cerul dimineţii
fluturii nu ştiu să tacă
şi nu se pricep la oameni
zvonuri de aer aştern în urmă
şi boare de culori ce
se scutură pe buricele degetelor
dacă îi mutăm de pe o floare pe alta.

- 8 -


Languros şi festiv

Se uitau de-a lungul şi de-a latul
se-îmbrăţişau
umblau cu taxiuri
spre următoarele inimi de spart
goneau sincopat-neştiutori
cu sentimentele atârnate de poale
bocite languros şi festiv
amurgul străpuns leşina leşios
lângă pian
"lupii urlau aburi din ochi"
era o generaţie eliberată
cătuşele chezaş stau nemişcate.

- 9 -

Dezgheţul

A început să piară zăpada
caută-mă iubito
se dezgheaţă sufletul
sloiuri amare
se-învălmăşesc la gura inimii
se subţiază cheaguri –
să la dizolvi iubito

în mîna ta de foc
dă-mi pacea

pentru cîtă vreme
dă colţul ierbii ?

pe trupul tău clipa stă pescăruş
în dorul speriat de ţărm
de m-aş opri
de m-ai opri

oricum pînă la iarna următoare
apa iubirii
e pregătită să te scalde
într-o camee sfîntă.


original : brunetto de batte

- 10 -


Formă

Luna împinge soarele
de pe cer
precum o iubire pe alta

precum vezi iubirile au formă
şi încap în toate geometriile
piramidă lângă piramidă
cu vârful înfipt în carne
sau arătând spre cer
învelite în coajă să nu se-mprăştie
printre celelalte sentimente

vorbele iubirilor au formă
şi de cuţit
durere închegată
izvorăşte sângele proaspăt
să le adape

în ceaţa lichidă
gâlgâitoare plutesc
începuturile şi sfârşiturile
aproape identice.

- 11 -


Cine sunt

Mă gândesc la tine dar
dacă dau coaja la o parte
sunt eu
îţi văd mâinile pe coapsă
coapsa mea
tremurul şi fierbinţeala pielii mele o văd
sub mâinile care îţi poartă linia vieţii
când simt că te iubesc
mă gândesc
cum arăt când ziua începe cu tine
sfinţenia mea
cine sunt
de nu-mi pot lua gândul de la mine
mă văd fremătând
se-îndoaie pântecul avid
mustind în aşteptare
şi tu ? unde eşti tu ?
cine sunt ?


original : Jillian Tamaki

- 12 -


Eram liliac

Te-aş fi simţit când ai intrat în spaţiu
dacă nu mi-ar fi fost astupaţi ochii şi nările
mâinile strivite lângă coapse
ţintuită şi oarbă nu-ţi miroseam arterele
puteam să te gândesc doar
cu câte-un jet de vorbe te reperam în prag
eram liliac.


original : Jillian Tamaki

- 13 -


Pe partea cealaltă

Ochii mijiţi la iubire
se închid cu zgomot
printre degetele flămânde
acum inocenţa cu obrazul pe pământ
râde în alcătuirea clipei
sfredeleşte un loc în inimă
unde ne vom întoarce
să bănuim adâncimea trecutului
cu capul în jos vom ieşi din valuri
pe partea cealaltă.

- 14 -


Perfidie

Să mă fi urcat în carul mai mare
să fi dat bice calului mai albastru
în cădere steaua lui Paracelsus
să fi ars frâul în sute de bucăţi
de libertate

să fi pus planeta mai roşie ca un arc
pe fruntea miresei palide
în căutarea mirelui

să fi ştiut că stelele cad din negura timpului
purtând toate nălucile de la început
lăsând printre cuvintele adormite
boarea apusului următor ca pe o pâine
mai caldă

să fi auzit calul şoptind copitei de argint
iubirea nu moare se mută mai perfid
în altă mireasă.

- 15 -


Orizont spart

Sirena vaporului izbeşte orizontul
îl sparge
pământul este încă rotund ?
paralele sfori albe se zbat
vărgat-chinuite în vântul cel negru
al cerului fără stele
departe te lovesc
unduim un răstimp împreună
nu ne vom întâlni
ochii tăi ca o coajă de pom
se deschid în vid ca într-o apă moale
porneşti cu spatele.

- 16 -


Tu eşti subţire

Eşti subţire
te cheamă subţire
buze subţiri
sprâncenele
pleoapa când se miră
şoldul
pulpa
glezna
talpa în pantofii de lac
subţire ca secera
ca dimineaţa plăpândă
la marginea pământului
lumină dispărută
sub uşa furată
de somn

- 17 -


Horoscop

Când omul de lângă tine
se dă de-a dura printre cuvinte
te urci în metrou şi citeşti
ziarul vecinului
horoscopul se pliază demn
intră în întâmplările cele încheiate
chiar te răsplăteşte cu o zi
mult mai bună care împunge
statistic norii ce te sufocă

dumnezeirea face semn
să cobori.

- 18 -


BUCOVINĂ


Devorah

Devorah a plâns toată noaptea...
dimineaţa am lăsat cadavrul în cocină
pământul îngheţat nu primea gropi
rămânea încuiat

când sufletele nu se puteau înveli cu pământ
cazmaua îşi frângea gura deja ştirbă
pumnul izbea până la os

pielea ca un sac prea mare ne ţinea
cu chiu cu vai în aceeaşi fiinţă cenuşie

păduchii îi adunam cu pumnul
eram mânaţi mai departe la Bug...
să ne înfigem în gloanţele
gunoierilor de oameni

aruncau maldărele de morţi
să cureţe rasa,
să înceapă o lume blondă
cu ţestele normate
necuraţi eram
ne aşteptam rândul
blestematul pământ înţepenit
nu se căsca să ne-înghită
rămâneam morţi pe zăpadă
fără stăpân fără rude fără rost




Gestul

Sună clopoţelul
sub limba zdrobită
străzile se fărâmă de frică
lângă căruţa cu trupuri
cioclul strigă: Mes !!!
îi trage de picioare din casă
îi adună goi

bolnavii de tifos

Trupuri îngheţate de oameni
împrăştiate pe zăpadă
sângele rămas înăuntru
bolnav
se încheagă pe ţevi
câinii sălbăticiţi
sfâşie morţi calzi încă

gestul este să-i îngropi
după ce au tăcut.


original : Adrian Grauenfels


Memorialul Holocaustului din Berlin




LEUŞTEANUL STRĂIN


Plecare definitivă

Trenul părăseşte o lume hulită
Gara îngropată în ploaie
Scrîşnetul roţilor înăbuşite de ceaţă
Silueta agită mîinile albe

Geamul pocneşte în ramă. Linişte.
Liniştea plecării definitive.
Aşteptarea.
Aşteptarea luminilor neîntrerupte
Din lumea promisă.
Cîteva ore. Ploaia curge gri, umedă.
Viena primul popas. Difuzoarele din gară.
Şi începutul fricii.


original : brunetto de batte

- 1 -


Leuşteanul străin

Cerul înalt desenat cu nori şi lumină
pămîntul verde şi negru brăzdat de case
uneori luna cînd soarele trece deasupra
liniştea
pădurile străine pădurile de acasă
aceeaşi linişte aburind dintre trunchiuri
ridicîndu-se şi învăluind luna
trupul meu golit către cer
şi Înăuntrul ascultînd simultan roua
ce picură foşnind
în grădina mamei.
ţipătul păsării doboară visarea
sufletul se sfărîmă casant
privind cioburile, ochiul meu
numără: casa de aici, casa de acasă,
Casa !
încolţeşte jos leuşteanul străin
şi ciorba străină se răceşte pe masă
palma rănită
se retrage în buzunarul de la piept
unde inima se scaldă în dor de acasă.


www.photobucket.com

- 2 -



Emoţia unui emigrant ucis
sau schmetterlinge im bauch

Moneda curgea fără muchii
în buzunarele încuiate
suduind compact ultimul noroc
Săracul îşi paria gîndurile
pe cap sau pajură
oricum
pe ambele părţi era numai înpoiul
Stupul străin îşi depunea mierea
la bancă
Ferrari curgea roşu
pe singura autostradă
fără semne de circulaţie
cu toate că benzina
era mai scumpă
decît toate amintirile
În zare pămîntul natal
vărsa guverne
fără guvernanţi
regele îsi depăna amintirile
la radio
Dormit în stradă
emigrantul
număra supele de caritate
scuturîndu-se de emoţie
cînd a întîlnit
podul palmei
unde moneda
se ascundea
de ruşine

Trenul arcuindu-şi coapsa
semnalului de alarmă pe cînd
doctorii nu l-au urcat în maşina salvării
asigurarea era pentru ultimul drum
început.


original :

- 3 -


Peisaj german

Obloane
toate geamurile
de la toate casele
au obloane
albe verzi roşii pământii
de câteva ori pe zi
se închid aripi grele
bubuie sec în rame
mai ales seara
ghilotinează aerul
împiedicând luna
să se arunce
în camerele unde
înoată oboseala

casele se baricadează
în ele însele
întunericul umple bine
din perete în perete
spaţiul în care somnul
rămâne sechestrat
un vis nu zboară
prin aerul greu
şi compact ca mierea

mă trezeam udă
în întunericul de bivol.
- şi nu deschideai fereastra ?

s-ar fi trezit
vecinii. Obloanele
sunt mai zgomotoase noaptea
nu ştiam când se luminează...
după ceas
putea fi 7 seara
7 dimineaţa
n-am mai folosit obloanele
s-or fi înţepenit.



- 4 -


Vizită în Limbă străină

în jur ceilalţi
printre cuvintele străine şi înstrăinate
graiul pierdut
ca pantofii rămaşi prea mici

păşeam cu disperare, rotund,
în noii pantofi mari şi necunoscuţi
ca într-o fîntînă adîncă
fără găleată

ochiul nu se lovea de lumină
iar glasurile roiau pierdute
în pâlnia ecoului decedat

gurile oaspeţilor arcuiau între ele
jocuri (jocul înţelesurilor (interzise)

erai printre ceilalţi
fără să te ţin minte o boabă
mi-amintesc numai că
dacă m-ai fi iubit
privirea nesfîrşit mătăsoasă
ar fi spart silabele necunoscute
în mii de fărîme
ce s-ar fi aşternut moale
deasupra fricii.



- 5 -


Întuneric de frică

Terasa plutea deasupra ierbii
lăsând să cadă întunericul
din jurul lunii
inima încolţită frig fără aer
trăgea bezna în piept
întuneric de frică
pătruns până la stele
până la suflet
cuvintele străine
de s-ar fi spart !
de ne-am fi mărturisit !
Terasa continua fără aer
între noi.



- 6 -



Guido, lasă parcul gării

Guido, întoarce-te acasă
Lasă parcul gării
Gol de tine
Şi vino
Va fi bine...
Vei vedea...
Dar Guido
Hai acasă.
Mâinile tale
Sunt negre
Şi atât de neliniştite.
Ai primit o scrisoare,
N-am deschis-o,
Nu poţi să o laşi
Fără răspuns...
Guido,
Mâncarea este mereu
Caldă pe masă.
Profesoara de germană
M-a întrebat de tine,
I-am spus că eşti bolnav,
Palid, cu ochii tulburi
Şi ai mereu nevoie de bani
Să-ţi cumperi
Praful acela blestemat.
Câinele flămând şi însetat
Te urmează pe aleile parcului
Unde colcăie bolnavii
Cu mâinile negre
Cu ochii pierduţi.
Maşina verde a poliţiei
Aşteaptă neputincioasă
Vre-un dealer.
Şi tu Guido...
Hai acasă.
Am îmbătrânit repede
În ultimele trei luni
Trebuie reparat gardul
Vecinul a murit
Săptămâna trecută
Şi berzele de lângă poartă
Au plecat Guido.
Vine iarna
Şi tu cu mâinile tale negre
În care acul nu mai încape.
De ce nu vii acasă Guido ?
Aştepţi maşina roşie
Cu înlocuitor de cocaină ?
Nu mai ai bani ?
Sau... poate...
Te-ai hotărât
Să vii acasă
Guido



mască de bronz din Rapolano

- 7 -


Exil

Moartea începe de la rădăcină
nu mai ai limbă
nu mai ai trecut
nu mai ai patrie
începi să mori
simţi cu vârful degetelor.


original : Reţeaua literară - munteanu liviu

- 8 -


Uşa se închide pe ambele părţi

Mă doare litera A până-în măduva gurii
de-alungul dinţilor lipsă limba îşi face de cap
scuipând vocabule străine sau doar înstrăinate

colierul alfabetului mi-l pun sub rochia de bal
mirosind toată noaptea a poezie târzie
de-A-casă rămâne o casă
mai anonimă cât steaua neprivită la margini

şi de câte ori vin
uşa se-nchide pe ambele părţi
cu toate că litera A
şi-a pus şi pălărie de vară
împotriva uitării

alungată pieziş mă întorc în viitorul din care
mă dor phonemele strivite sub coroana dinţilor de lapte
şi parcă ce-aş putea să fac
sorb ce-a rămas cu multă apă proaspătă.


original : brunetto de batte





SPOVEDANIE DECORATIVĂ


Basm de toamnă fără revoluţie

Se pare că
fulgerul industrial căzuse neghiob
în mijlocul pieţei
fibrele porţilor oarbe arzîndă
îşi ascundeau ochii sub gratii
tarabele zgomotoase
se-nghesuiau galben roşu
mirosind a resturi de toamnă
trecută de genunchi
şi precupeţele, vai, locuind
pe pungile murdare de reclame
plîngeau
fumul lingea pietre după ce obosit
fusese martorul tuturor
copacilor morţi în picioare
fetiţele înveşmîntate-n funingine
îşi căutau şosetele albe
cu care să se facă nevăzute
în ciuda sîngelui bolborosind
la capătul inimii dinspre pîntec
porumbeii de pe îndrăgostiţi
îşi puseseră armurile la uscat
şi cu grijă se împerecheau
fără nuntă

dimineaţa ar fi semănat cu o revoluţie
dacă seara înainte de culcare
nu am fi băut şi timpul
se pare că




Băsmuind…

Vălul lunii dezveleşte coapsa pădurii
unde stau încrustate zânele
codrul mai bătrân îşi pavează scorburile
de la început
Metodic prinţul caută mărul până la floare
recuperându-şi în sfârşit liniştea pierdută
Resturile de pâine fac trilul,
în guşa plină
drumul către casa părintească
e de nerecunoscut
Pe câmpul de luptă
Homer adună săbiile rupte
care numără morţii
Inspirată luna nu mai citeşte poveşti
zânele bune au ajuns în stradă
şi cele rele
iar nunţile sunt cu dar
sau deloc



Cântecul mizerabil

Cântecul mizerabil
era în top
ziarul ţipa fără să-l întrebe
nimeni
eticheta jachetei
îmi ruina
ceafa
în buzunarul
din stânga
ceaşca se răcea
goală
şi ziua începea
de la început

Unde e timpul
anemic
ce mi s-a dat
fără vină

Ţesut
luni deasupra
marţi dedesubt
şi miercuri
s-a rupt.



Totul este să scrii vinerea

Totul este să scrii vinerea după-amiaza
când ploaia izbeşte păsările
de grumazul casei
pic pic picur
să scrii cu ploaia care adună în jgheab
idei despre nemurire
ca şi cum acolo sus
timpul s-ar destrăma în mesaje umede
când helicopterul îngreunat
se învârte brusc în jurul rotorului
şi cade...
vinerea după-amiaza când străzile gem
de apa neîncăpută în pâlniile pamântului
şi picioarele umblă stinghere
sub stăpânii ascunşi în umbrelele veştede
ziua când preţurile cresc nevăzute
în magazinul închis până luni -
politicienii şterg cu ziare
geamurile parlamentului
prin care oricum nu se vede afară.



Microsoft document
(lui Carmen)

Ascunsă sub clic
semnată Y
prietena mea cu capul în jos
sau tălpile spre lună
trup de praştie
ochindu-mi asemănările
şi găsindu-le
prietena mea Y
eşti blondă…
ba nu
eşti frumoasă…
ba nu
eşti ştiutoare
ba da…
îţi citesc ochii
în litere
mă înveţi România
rătăcită-n Balcanii
atlasului de pe rafturile
nemţeşti
cum păşeşti
cum miroşi
cum suni
cum ai ochii albaştri
ba nu
negri
să ne întîlnim
ba nu ?…



Multi-Media

Fata sărea coarda deasupra
oraşului
în stânga bisericii
sânii rămâneau avântaţi
în timp ce părul
se lăbărţa peste nori
soare-lună

o domnişoară sufla în tubă
aerul rămânea neclintit
într-o antenă de televizor
se agăţase luna şi în lighean
o stea bulbucată făcea baie
în Dubai
pălăria de paie se rotea dezinvolt
pe buzele orizontului
deoarece steaua cu coadă sfârâia
în vânt anostă