Maria Tanase - Trihu-rihu (Tulnicul)

Asculta mai multe audio diverse

SPAŢII VIRTUALE


Culcată în cer


Culcată în cer
trag colţurile stelelor
să m-acopăr
timpul îmi dârdâie oasele
Dumnezeii se plimbă nestingheriţi
de la o formă la alta
vâjâindu-mi pe la urechi
că n-am paşaport pentru nici o împărăţie

eu nu vreau nicăieri
vreau să rămân în cer
între vieţile arse la capete
în morţile înşirate pe sârma trecerii din...
spre...

un înger milostiv şi singuratic
îmi curăţă cu aripa stângă
amintirile una după alta
în vreme ce cu dreapta
mă-ndeamnă paşnic
să-mi ocolesc întrebările

mireasă de zei montez soarele
într-o pupilă, luna alături
după care ziua şi noaptea
înţepenesc la zenit
în cer se-aşterne liniştea
unde dorinţele putrezesc
fără stăpâni.


www.photobucket.com


Lumina nimicitoare

În odaie becurile tăceau vinovat
când soarele sfârteca de amiază

lumina se arunca nimicitoare
bolborosea lugubru
se tăvălea grăbită pe burta cănilor de lut
ţâşnind prin toartele ovale

lumi virtuale se-înfăţişau
din viscera nimicului cu uşile crăpate
şchiop, burduşit, inert
dulapul de lemn pătrundea în spaţiul confuz
sub sticla tablourilor se repezeau amintiri
într-o alunecare necontenită
până la singurătatea cea mare

aerul miop se-nvolbura transparent
curgea pe podea din perdelele moi
mirosul sătul de carne speriată
lovea pereţii cu limba de clopot

cărţile arestaseră
multele netrăitele nimicitoarele
vieţi

din prichiciul ferestrei începea altceva
jos pe trotuar sângele îşi făcea loc spre canal.

Ist ein Traum, kann nicht wirklich sein,
(daß wir zwei beieinander sein.) – Hofmannsthal

Când şi când
Soarele mai şi susură de amiază.


original : brunetto de batte


Ca o plantă fără gânduri

Fiinţa mea descreierată
stă fără gând în noapte
plantă ce-şi leapădă frunzele
în marginea prăpastiei de gheaţă
firea îşi hibernează moartea
fără revolte, fără paradisuri
înapoiul neinventat
se-îngroaşă mândru
ca flacăra ce pârjoleşte
toate naşerile din care venim
beţia nefiinţei jur-împrejur
mă ţine în braţe
ca o singură iubire
definitivă.



Spumă de cer

Timpul curb ca o magmă
Se-alintă-curge pe creştet scârţâind din ocol
chipul mi se ridică deasupra
strălucind ursă minusculă pe marginea nopţii
prelungit gândul se încordează roz-alb
aş muri aş rămâne mult mai tânără
nu mi s-ar auzi paşii
spumă de cer aş primi sub tălpi
de la necunoscut


original : Jillian Tamaki

Niciun comentariu: