Maria Tanase - Trihu-rihu (Tulnicul)

Asculta mai multe audio diverse

NICĂIERI ATÂTA URĂ


Nicăieri atâta ură

Niciodată n-am înţeles niciodată
ochiul care zboară deasupra pământului
nu se loveşte de gheţuri semeţe
nu doarme nu plânge nu oboseşte
observă
şi ne pedepseşte
amurgul nu învăţase nicăieri atâta ură
atâtea scări rupte şi cenuşă de cărţi
şi domuri uriaşe
mi-aş face un vapor
din hârtie
în portul inocenţei
să mă subţiez
şi să o iau de la început
cu un fior scurt

o rană deschisă poartă mereu margini
până trece


original : thon_01_z



Aud frica

Singurul nici atât de vis nici atât de ţipător de frig
era gândul
mai întâi şapte bărbaţi de vânt culegeau lichenii
uscaţi pe inimă când saprofite când alge

aridă,
dimineaţa împânzită cu ecuaţiile mele de umbre neroditoare

atâta vreme cât există oameni vii
scriu din mijloc
port inelul primului om
şi-l aud cum se roagă greu
aud frica



Vârcolaci

Ei se hrănesc din mine cu repeziciune
rândul meu s-a întrupat
să mă înveţe o noapte măcar
cum e lumea
O noapte ca o eclipsă de porţelan
în care umbra acoperă adevărul
o formă se lasă ascunsă
de trecerea pe dinainte

amurgul îmi tace îndărătnic
preajma se împrăştie
cade cortina


original : ASHLEY WOOD



Rugăciune


Un scurt fior tresare contemplarea
ca în întâia zi din lume
izbite sunt uşoarele biserici suprapuse
unde
în fiecare-n parte
rând pe rând
bezna destituie lumina

mysterion pogoară înfricarea
fruntea se frânge la pământ
genunchii dor
aşchii se-ascut din oase
râvnirile se încrucişează între ele
îşi pun aripile-miresme de răşină arsă

frumoase fără corp
se-înalţă dezlegate de stăpâni
cu sabia în cruce sparg marginile lumii
tatăl, sfântul duh şi fiul



Vai

Câteodată aripile de oţel bat
de-şi împreună deasupra vertebrelor
vârfurile
palizi în crisalida perforată de ceruri rotunde
oamenii clocotesc smeriţi rugăciuni
să fie apropierea de Niciodată-Văzutul
tot o pedeapsă?

pe andrelele stelelor nevertebrate
din fire de heliu
se croşetează linţolii foarte subţiri
pentru hamace
lumea următoare este compusă
din lene dantele şi bucurie perpetuă

hmmmm...



Văzusem sub călcâi

Ochiul călcâiului trebuia să sufere
absolvirea era un troc cu amurgul
niciodată în extaz
arc de crud albastru marin
prindea soarele sfârâind în apa botezului
pe unde nu umblasem?
adânciturile tălpilor se mai vedeau
departeee... printre galaxiile diforme
văzusem sub călcâi cele şapte ceruri
şi asta nu mi se poate ierta


original : ASHLEY WOOD


Brâie negre cu şnur


Destul de blândă predica bazarului
oameni şi mărfuri expuse la speculă
albi negri galbeni
scrântite limbi
fâşii
bucăţi de semne
destul de blândă predica bazarului
politically corect
trăim maldăr grămadă
locuim toate limbile din jur

dumnezeii plutesc la diverse etaje ale cerului
unde fiecare are amenajat un paradis pentru ai lui

blândă predica bazarului
fiţi cooperativi
iubiţi greşelile
nu vă învrăjbiţi

din culise vin femei şi bărbaţi
cu brâie negre cu şnur de grenade
şi se catapultează
cu toate că în paradis nu sunt locuri libere
ci îngeri


original : Jillian Tamacki



Dumnezeul din noi


nu s-a lăsat văzut
l-am rugat l-am alungat
nu s-a supărat nu s-a bucurat
Şi dacă trebuie un răspuns…
în fiecare unul e
născut şi muritor



Cruciadele

toate cruciadele s-au sfătuit în inimă
în inima mea veche
să te cucerească
să te apere de sângele năvală
să te ducă în Canaan
ţara sfântă
unde răstignită iubirea
a fost ciopârţită de vulturi
şi uscată la soare

să te spăl întâi în Marea Roşie
de toate îndoielile
apoi să-ţi curgă Iordanul
peste glezne

iubitul meu
cu nasul drept din osul frunţii
sprâncenele negre
deasupra ochilor lungi
cu pleoapele groase
în jur părul inele
coborâte la umeri
odată cu vorbele căzute în
coşul pieptului





Niciun comentariu: