Strigătul încremenit la poartă
răguşit
se ascundea sau nu
lîngă vergile gardului
bătut în oale de lut
de parcă luna şi soarele
se scurgeau printre toarte
mirosea a seară
şi a mămăligă
cărarea timidă
lîngă fîntîna cu găleţi
se sprijinea de mixandre
Ţăranca în fotele negre
asculta întreit
Venitul din poartă
- Ţaţă Sohicoooo…
dă un ciur de mălai
şi strigătul pleca
pierdut din ochi
cu aur în poale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu